- Ce este incluziunea dizabilității?
Incluziunea persoanelor cu dizabilități, în activitățile de zi cu zi, și încurajarea acestora să aibă roluri similare cu semenii lor, care nu au un handicap, se numește includerea dizabilității. Aceasta, implică mai mult decât simpla încurajare a oamenilor; necesită asigurarea faptului că politicile și practicile adecvate sunt în vigoare într-o comunitate sau într-o organizație.
Incluziunea ar trebui să conducă la o participare sporită, la rolurile și activitățile de viață așteptate din punct de vedere social – cum ar fi: a fi student, lucrător, prieten, membru al comunității, pacient, soț, soț, partener sau părinte.
Activitățile așteptate din punct de vedere social pot include, de asemenea, angajarea în activități sociale, utilizarea resurselor publice, cum ar fi transportul și bibliotecile, deplasarea în cadrul comunităților, primirea de îngrijiri medicale adecvate, relațiile și bucuria de alte activități de zi cu zi.
Aproape toată lumea se confruntă cu greutăți și dificultăți la un moment dat. Dar, pentru persoanele cu dizabilități, barierele pot fi mai frecvente și pot avea un impact mai mare. Organizația Mondială a Sănătății (OMS), descrie barierele ca fiind mai mult decât obstacole fizice. Iată definiția OMS a barierelor:
„Factori din mediul unei persoane care, prin absența sau prezența lor, limitează funcționarea și creează dizabilitate. Acestea includ aspecte precum: un mediu fizic care nu este accesibil, lipsa tehnologiei de asistență relevante (dispozitive de asistență, adaptive și de recuperare),
atitudinile negative ale oamenilor față de dizabilități, servicii, sisteme și politici care fie sunt inexistente, fie care împiedică implicarea tuturor persoanelor cu o afecțiune de sănătate în toate domeniile vieții.”
Adesea, există mai multe bariere care pot face extrem de dificilă sau chiar imposibilă funcționarea persoanelor cu dizabilități. Iată cele șapte bariere, cele mai comune:
- Atitudinea
- Comunicare
- Fizic
- Politică
- Programatic
- Social
- Transport
O nuanță de empatie, este atunci când iei pe cineva de mână, sau il iei in brațe, il bați ușor pe umăr, așa nu te simți singur. O nuanță foarte interesantă, pe care noi oamenii o folosim des este aceea expresie…”nu mai pot”, totusi, continui să mergi mai departe după ce ai rostit acel „nu mai pot”.
Viața, poate fi grea pentru oricine, unii se confruntă cu obstacole mai grele decât alții. Persoanele cu dizabilități, sunt uneori la fel de capabile să facă lucruri extraordinare precum oamenii care nu prezintă niciun handicap. Sunt oameni care nu și-au lăsat dizabilitățile să le împiedice creșterea și, în schimb, au ales să-și celebreze dizabilitățile și să continue să trăiască o viață strălucitoare, inspirată, o viață de succes. Oameni ca: Andrea Bocelli, Stephen Hawking, Nick Vujicic, Joni Erickson Tada, sunt câteva exemple de oameni care au făcut lucruri exemplare. Cu siguranța că mai sunt și alții, dar pe moment aceștia îi am in minte.
Incluziunea dizabilității, permite persoanelor cu dizabilități să profite de beneficiile acelorași activități de promovare și prevenire a sănătății cu care se confruntă persoanele care nu au un handicap. Exemple de aceste activități includ:
- Programe de educație și consiliere care promovează activitatea fizică, îmbunătățesc alimentația sau reduc consumul de tutun, alcool sau droguri;
- Evaluarea tensiunii arteriale și a colesterolului în timpul examenelor anuale de sănătate și depistarea unor boli precum cancerul, diabetul și bolile de inimă.
- Includerea persoanelor cu dizabilități în aceste activități începe cu identificarea și eliminarea barierelor din calea participării lor.
Persoanele cu dizabilități se confruntă cu dezavantaje semnificative când vine vorba de sănătate, cum ar fi:
Adulții cu dizabilități au șanse de trei ori mai mari de a avea boli de inimă, accident vascular cerebral, diabet sau cancer decât adulții fără dizabilități; Adulții cu dizabilități sunt mai probabil decât adulții fără dizabilități să fie fumători actuali; Femeile cu dizabilități sunt mai puțin probabil decât femeile fără dizabilități să fi primit un test cu raze X pentru cancerul de sân (mamografie) în ultimii ani.
Deși dizabilitatea este asociată cu afecțiuni de sănătate (cum ar fi artrita, afecțiuni mentale sau emoționale) sau evenimente (cum ar fi rănile), funcționarea, sănătatea, independența și implicarea în societate a persoanelor cu dizabilități pot varia în funcție de mai mulți factori:
- Severitatea deficienței de bază
- Influențe și așteptări sociale, politice și culturale
- Aspecte ale mediului natural și construit
- Disponibilitatea tehnologiei și dispozitivelor de asistență
- Sprijin și implicare în familie și comunitate
- Incluziunea dizabilității înseamnă înțelegerea relației dintre modul în care funcționează oamenii și modul în care participă în societate și să ne asigurăm că toată lumea are aceleași oportunități de a participa la fiecare aspect al vieții la maximum posibilitățile și dorințele lor.
Includerea persoanelor cu dizabilități, în activitățile de zi cu zi, implică practici și politici menite să identifice și să înlăture barierele, cum ar fi cele fizice, de comunicare și de atitudine, care împiedică capacitatea indivizilor de a participa deplin în societate, la fel ca și persoanele fără dizabilități. Includerea presupune:
- Obținerea unui tratament echitabil din partea altora (nediscriminare);
- A face produsele, comunicațiile și mediul fizic mai utilizabile de cât mai mulți oameni posibil (design universal);
- Modificarea articolelor, procedurilor sau sistemelor pentru a permite unei persoane cu dizabilități să le folosească în măsura maximă posibilă (acomodări rezonabile);
- Eliminarea credinței că persoanele cu dizabilități sunt nesănătoase sau mai puțin capabile să facă lucruri (stigmatizare, stereotipuri).
- Incluziunea dizabilității implică contribuția persoanelor cu dizabilități, în general prin intermediul organizațiilor axate pe dizabilități și de viață independentă, în proiectarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea programelor sau structurale.